Cum îti iei permis auto
P r o b l e m a r e z o l v a t a :
Autor: Ciprian S.
Localitatea: Cluj-Napoca
spaga: „taxa de asteptare” - 40.000 de lei si
„taxa de masina” - 150.000 de lei.
„Am sustinut examenul pentru carnet de sofer la Cluj-Napoca. Am fost
chemat la ora 8:00. Bineînteles, politia a venit la 9:00. Am fost împartiti în
doua serii; prima serie a intrat la sala pe la 10:10, iar a doua serie, pe la
11:30. Fiind repartizat în a doua serie, am fost nevoit sa astept trei ore. M-a
costat asteptarea. La propriu.”
Pe usa salii de examen scrie ca „taxa de sala” se plateste la caserie. Acolo,
dupa ce platesti taxa de 40.000, primesti un bon de casa de la SC URBANA
SA, cu prestari servicii în valoare de 40.000 lei. Acest bon nu este necesar
pentru intrarea în sala; daca îl arati la politisti, îti zic sa-l pui la loc în
buzunar, deoarece nu este nevoie de el.
„Eu banuiesc ca aceasta taxa este pentru sala de asteptare care se afla
într-o cladire alaturata. Din punct de vedere al amenajarii, nu am nimic de
comentat, are si buda! Dar oricum, în ea nu pot sa încapa 160 de persoane
84
care dau într-o zi examen... Toata lumea plateste acesta taxa, considerînd
ca nu pot intra la examen daca nu o platesc.”
„Taxa de masina”, reprezentînd 150.000 de lei, se plateste „la locul faptei”,
adica la proba practica. Politistul cere o suma fixa pentru „plimbarea” cu
masina de nici zece minute si nu da în schimb nici o chitanta.
A l t e x e m p l u
La Rodna, un alt candidat la examen nu a mai platit „taxa de masina”,
deoarece aceasta apartinea scolii de soferi la care învatase sa conduca. În
schimb, instructorul a strîns cîte o suta de mii „de caciula” de la elevii sai,
pentru a-l face „mai indulgent” pe politist.
O problema de constiinta…
„... în cazul lu’ nevasta-mea: face scoala, da examenul (cu tot cu spaga!)
si-l pica. Întrebat care a fost problema, nenorocitul de instructor se face ca
ploua. L-am sunat si i-am spus ca daca nu da banii înapoi (spaga adica...),
îi rup picioarele. si asta la propriu! De ce? Simplu. L-am platit pentru un
serviciu, nu l-a facut... vreau banii înapoi!”
Cât te costa sa treci pe rosu
P r o b l e m a r e z o l v a t a :
Autor: Rusu Ion
Localitatea: Timisoara
spaga: 50 de euro
„În ziua de 2 august 2004, ma aflam pe strada Garii, cînd am trecut pe rosu
si m-au oprit poitistii de la circulatie. Discutînd cu ei, mi-au zis ca daca le
dau 50 de euro, ma scapa de amenda pentru ca am trecut pe rosu si pentru
ca nu aveam la mine Asigurarea Auto. Dupa ce le-am dat banii, mi-au zis
ca daca mai am probleme sa apelez la ei. si asta a fost!”
|n toate cazurile studiate, efectul interactiunii fortelor de ordine cu soferii
determina modificari substantiale ale veniturilor celor care apara legile circulat
iei rutiere.
C o n c l u z i e
85
Depasirea vitezei legale
Pe baza observarii fenomenelor ce apar frecvent pe soselele patriei noastre,
precum si pe baza unor experiente traite pe propria-ti piele, se poate
stabili ca interactiunea dintre soferi si fortele de ordine „de la circulatie”
este rezultatul variatiei valorii numerice a vitezei legale si determina, de
cele mai multe ori, schimbarea directiei de miscare a propriului tau autovehicul,
care deviaza spre dreapta, respectiv la marginea drumului.
Daca pozitia masinii tale se modifica fata de un sistem de
referinta, respectiv masina politiei prevazuta cu radar, spunem
despre masina ta ca se afla în stare de miscare fata de sistemul de
referinta. Orice stare de miscare poate atrage dupa sine starea de
repaus si, implicit, spaga.
E x p e r i m e n t
Autor: Vitezomanu’ Gica
Locatie: soseaua Bucuresti - Urziceni
spaga: 300.000 de lei
Pe soseaua Bucuresti - Urziceni, Gica îsi experimenta cunostintele de
soferie, circulînd într-o localitate cu 137 km/h. La o curba a soselei,
radarele politiei stateau la datorie, ascunse în niste boscheti. soferul Gica
a fost tras pe dreapta, în pofida faptului ca era „dotat” cu detector de radar.
„S-au smecherit si si-au pus un buton separat prin care te înregistreaza
instantaneu, fara a mai da vreo sansa detectorului sa-si faca banii. Asta am
aflat mai tîrziu, dupa ce «am cotizat». Erau foarte mîndri de inventia lor.”
Politistii n-au avut timp „sa-l agate” pe sofer, asa ca s-au lansat într-o
urmarire, cu girofare. Gica a continuat experimentul: desi i-a vazut din
timp, „i-a plimbat” pîna în satul urmator unde, în sfîrsit, a încetinit viteza.
Apoi a început scandalul.
„... Cum îmi permit sa circul cu viteza aia în localitate, de ce n-am oprit la
semnalele agentului de circulatie, si au mai gasit ei ca aveam si parbrizul
spart. I-am lasat sa-si spuna povestea în care îti explicau ce ai facut si ce
amenzi poti încasa pentru asta, bla, bla, bla... Au fost chiar amabili,
dîndu-mi voie sa aleg dintre doua amenzi...”
86
R e z u l t a t u l e x p e r i m e n t u l u i
La un moment dat, unul dintre politisti, care nu intervenise pîna atunci în
discutie, l-a tras pe sofer de-o parte si i-a spus senin sa „cotizeze” un
milion. Gica s-a prefacut uimit, s-a dus pîna la masina si s-a întors cu trei
sute de mii. Politistul i-a luat fara sa mai zica nimic, fara nici o jena; a strîmbat
putin din nas si i-a facut semn colegului sa-i înapoieze soferului actele.
REtINEtI!
„Sfatul meu este sa negociati la sînge si sa nu va certati cu ei, pentru ca
politistul are întotdeauna dreptate!”
CUM ACtIONEAZĂ FORtELE DE ORDINE
Fortele de ordine actioneaza cînd si unde nu te astepti. De multe ori au
avantajul unei valori numerice: umbla cîte doi, pentru a se putea lua ca
martori unul pe celalalt. Mai mult decît atît, îsi aleg pozitii strategice pe
strazi si sosele. Chiar si atunci cînd nu încalci nici o regula de circulatie, ei
pot interveni dupa bunul lor plac. Buni „cunoscatori” ai legilor rutiere, politis
tii si-au dezvoltat o caracteristica de care va trebui sa tineti cont: inventivitatea.
spaga pentru toba sparta
P r o b l e m a r e z o l v a t a :
Autor: Cipi
Localitate: Bucuresti
spaga: 100.000 de lei
Pe drumul dinspre complexul Regie si pîna în cartierul Colentina, într-o
noapte, pe la ora 1:00, Cipi este oprit de doua echipaje de politie. Unul îi
verifica actele, altul îl întreaba daca a baut; ambele îl lasa în pace,
nereusind „sa inventeze” nici o infractiune.
În Colentina, la doua strazi de casa sa, Cipi este oprit de un al treilea
echipaj, la fel de vigilent ca si primele doua. „Actele la control! si ce face,
dom’le, toba aia a ta?” - îl ia tare unul dintre politisti.
87
_
„Va jur ca era o gaurica de marimea unui deget. Le-am spus ca m-au mai
oprit doua echipaje înaintea lor si ca n-au zis nimic, dar nu-i interesa...
S-au decis sa-mi ia talonul si sa-mi dea amenda.”
Dupa multe zadarnice rugaminti, soferul le ofera politistilor o suta de mii de
lei, „ca sa-l ierte”. Politistii iau banii, dar ramîn aproape la fel de
necrutatori: Cipi se alege cu un avertisment.
Asadar, fortele de ordine pot fi caracterizate printr-o valoare
numerica (numarul membrilor echipajului, de regula doi politisti),
printr-o pozitionare strategica pe drumul tau spre casa, prin
inventivitate si prin „masura” spagii.
Gheorghe Andresan a fost, pe rînd, sofer de autobuz, de TIR, taximetrist
particular, sofer de autocar, de microbuz si, acum, din nou taximetrist.
„Am început sa lucrez înca de pe vremea lui Ceausescu, mai întîi la o
autobaza din Bucuresti, unde faceam curse spre tot felul de sate din
judetele limitrofe. Mai ales înspre Giurgiu si Teleorman am mers. Pe vremea
aia, militienii erau mai cu frica si, mai ales fiind pe autobuz, nu am avut
probleme... Acum nici nu-ti vine sa crezi cît sînt de inventivi astia de la
circulatie. Scornesc tot felul de acte pe care, chipurile, trebuie sa le ai la
tine sau se prefac ca e ceva în neregula cu licenta, autorizatia sau chiar cu
verificarea RAR.... Ba ca n-are nu stiu ce stampila, ba ca stampila e
rotunda, desi trebuie una patrata sau invers, ba ca semnatura sefului de
tura nu e valabila...”
soferul poate sa enumere doar o mica parte din situatiile în care „a cazut la
pace” cu politia. Sau „s-a înteles” cu agentul. Ori „l-a cinstit”. „I-a dat de-o
bere”. „L-a uns sa nu mai scîrtîe din gura”. „L-a înfruptat”. „I-a platit cotizat
ia”. „I-a dat dreptu’”.
În urma experientelor sale personale, putem emite cîteva reguli de baza
care ne învata cum sa procedam ca sa iesim cît mai ieftin din confruntarea
cu oamenii în uniforma.
L e c t u r a _
88
REtINEtI!
Legile soferului hîrsit de meserie:
■ Daca ai gresit, trebuie sa fii cît mai umil. Sa-ti recunosti greseala. Sa
promiti ca nu mai faci! si musai sa inventezi o poveste înduiosatoare
despre cei cinci copilasi de acasa, despre mama bolnava spre care te
grabeai sau, de ce nu, despre moartea unui prieten drag despre care tocmai
ai aflat.
■ Daca te-au prins cu radarul si aveai 75 în localitate, nu începe sa faci
scandal ca nu aveai viteza sau ca e aparatul lor stricat... Nu reusesti
decît sa-i înversunezi si sa-i determini sa te ia la puricat. si nu exista sa
nu-ti mai gaseasca ceva, mai ales daca ai o masina veche de cîtiva ani...
Cel mai bine este sa încerci sa fii întelegator, sa le spui ca „asta e!, am
cam exagerat cu viteza, cît e amenda? Mama! Din ce o s-o platesc eu
acum?! Cred ca nu-i mai iau lu’ ala micu’ geaca pentru la iarna”, bla-blabla...
Vei vedea ca ori îti vor trece în procesul verbal o viteza mai mica, sa
zicem 68 - 69 de kilometri pe ora, ori vor zice: „Hai, nene, da 50.000 aici
si pleaca!”
■ Trebuie sa fii un bun psiholog. Sînt unii care îti spun ei, de la obraz: „Hai,
nene, sa ne întelegem la 50-100.000!” Dar pe altii trebuie sa îi rogi. Dupa
negociere, urmatoarea etapa consta în „plasarea” spagii.
■ Merge sa ungi un politist si daca te-a prins beat la volan sau daca ai facut
un accident fara victime. Bine, si la alea cu victime merge, dar costa mult
de tot si nu se baga decît unii. Dar la chestiile astea, mai simple, se
preteaza aproape oricine.
■ Daca esti cu bautura în nas, fara 50 de dolari nu-ti scapi carnetul. Daca
ai facut praf o masina pentru ca nu ai cedat trecerea sau ai intrat pe
rosu, costa vreo 200 de dolari ca sa iasa culpa comuna în procesul verbal.
■ Cum se da banu’? Bancnota se face sul, ori se îndoaie de mai multe ori,
ori se introduce sub cartea de identitate, ori între ea si permis. Chestia
este sa nu se vada. Apoi, ori dai noroc cu politistul, asa, ca-n filme, ori îi
dai actele.
■ Sînt unii care opresc special masinile de marfa sau pe cei care distribuie
produse, doar ca sa faca rost de o ciunga pentru copii sau un detergent
89
_
pentru nevasta. Daca nu ai actele în regula, gaborul îsi face, fara rusine,
aprovizionarea pe un an de zile. Am prieteni care au descarcat jumatate
din furgoneta în curtea politistului, pentru ca nu aveau facturi si îi
ameninta ala cu puscaria.
■ Ce ne facem, însa, daca politistul este pus pe luat spaga si ne cauta
motive de amenda? Atunci este cel mai nasol, pentru ca nu stii cum sa
procedezi. Unii sînt foarte batosi, se cearta cu gaborul, si cîteodata
scapa. Dar altadata, daca îl enervezi pe agent, în loc sa i se faca frica, îti
da o amenda de nu te vezi...
Legea negocierii: trebuie sa negociezi spaga la sînge!
Pentru a întelege si mai bine sistemul,
vom analiza doua exemple:
a) soferul Costel are o Dacie amarîta de prin ‘85 care aproape ca se
dezmembreaza pe sosea, în drum spre casa de la tara, unde merge la
culesul viei. Circula cu viteza regulamentara pentru ca masina nu poate
da mai mult.
b) soferul Geo conduce un 4X4 si se deplaseaza cu 220 km/h spre vila sa
de la Snagov.
În amblele exemple, cel putin un echipaj de politie îi va opri pe cei doi soferi.
În exemplul a), politia va gasi nenumarate hibe masinii lui Costel, iar amenda
se va ridica la o suma considerabila. Acesta se va plînge ca-i om sarac
si ca merge sa-si culeaga amarîta de vie, pentru a obtine un amarît de vin
pe care-l va vinde cu cincizeci de mii kilu’ colegilor de serviciu, bugetari.
Dupa ce-i vor asculta povestea, politistii se vor înduiosa si vor baga în
buzunar o suta, doua de mii, eventual smulgîndu-i lui Costel promisiunea ca
peste cîteva luni se vor alege si cu o damigeana de vin, tot pe DN1, pe la
Ciolpani.
90
În exemplul b), Geo nu va sta la discutii si nu va da nici un fel de explicatii.
Va marca repede o bancnota mare, pentru ca se grabeste. Riscul lui Geo
este, însa, ca politistii sa fie nemultumiti de atitudinea sa dispretuitoare si
invidiosi din cauza de „4X4”, asa ca se simt încurajati sa pluseze.
Asadar, marimea spagii poate fi stabilita de situatia ta materiala
sau de marca masinii. Totusi, în cele mai multe cazuri, timpul
pierdut la negociere va fi acelasi.
R e c a p i t u l a r e
• În România traiesc peste patru milioane de posesori ai permisului de conducere,
reprezentînd tot atîtea potentiale surse de spaga pentru politistii
de la circulatie.
• În momentul în care ai de-a face cu politia rutiera, trebuie sa porti o conversat
ie banala, bazata pe reguli si conveniente, sa socializezi.
• Orice stare de miscare a automobilului tau poate atrage dupa sine starea
de repaus si, implicit, spaga.
• Fortele de ordine pot fi caracterizate printr-o pozitionare strategica pe
drumul tau spre casa, prin inventivitate si prin „masura” spagii.
• Daca ai gresit, trebuie sa fii cît mai umil. Sa-ti recunosti greseala. Sa
promiti ca nu mai faci!
• Bancnota se face sul, ori se îndoaie de mai multe ori, ori se introduce sub
cartea de identitate, ori între ea si permis.
• Trebuie sa negociezi spaga la sînge!
• Marimea spagii poate fi stabilita de situatia ta materiala sau de marca
masinii.
Î n t r e b a r i . E x e r c i t i i . P r o b l e m e .
1. De ce elemente ai nevoie pentru a putea localiza pozitia unui echipaj de
politie pe sosea?
2. Este posibil sa scapi de politie, fara a da spaga, chiar daca esti
vinovat(a)? Motivati raspunsul.
91
3. Enumerati cîteva dintre „inventiile” politiei rutiere pentru a se alege cu o
mica spaga.
4. Un vehicul intra într-o comuna cu o viteza de 120 km/h. Nu acorda prioritate
la unica trecere de pietoni din comuna. Nu trage pe dreapta la semnalele
disperate ale politistilor, si-i mai plimba înca 3 km pîna în comuna
învecinata. Care va fi spaga?
5. De ce se sare dintr-un vehicul în sensul de mers al acestuia?
2. Alte exemple de interactiuni
spaga de la tîlhari
E x e m p l u
Autor: Ice_storm
Localitatea: Bacau
spaga: 100 de euro
Eram în curtea politiei din Bacau, cînd, deodata, au aparut 2 tigani, unul
mai în vîrsta, altul mai tînar. Au intrat în sediul politiei, dupa care au iesit cu
un politist, mare în grad, oricum, si discutau despre o tîlharie sau ceva de
genul acesta! La un moment dat, politistul le-a zis sa mearga în spatele lui
pîna la iesirea din curtea politiei si asa au si facut, cînd deodata, tiganul cel
tînar, care se afla în spatele politistului, a scos o bancnota de 100 de euro
si i-a bagat-o în buzunarul din spate al pantalonilor! La poarta, politistul
i-a zis sa stea linistit, ca el rezolva tot si o sa îl sune! si asta este un caz
minor la politia din Bacau! Nu se mai poate, spaga este cea mai mare
asigurare a cuiva în diferite cazuri în care este implicat! Mai ales politia de
la circulatie... ia spaga cu nerusinare! Un prieten de-al meu a fost oprit ca
a trecut fara sa vrea „pe interzis”, si politistul i-a zis ca pentru 300 de mii
„îl iarta”; daca nu, îi suspenda permisul! Eu am dat spaga 2 milioane de lei
pentru ca nu aveam asigurarea si verificarea la masina ca sa nu îmi retina
certificatul, pentru ca proprietarul care era trecut în certificat era plecat în
Austria!
92
Taxa de protectie
Cum functioneaza?
Bandele de hoti sînt constituite, de regula, din 4-5 persoane care îsi fac
complici în rîndul Politiei si Jandarmeriei. Contra unor sume de bani,
acestia din urma le asigura si paza.
Într-o serie de cazuri, politistii si jandarmii ofera servicii complexe. De
pilda, pot furniza, telefonic, contra unui cost mai mare, orice informatie
despre prezenta unor necunoscuti care ar fi putut periclita actiunea de furt
în zona în care operau.
Comert ilegal
Politia economica descopera un magazin care vinde aparatura
electronica fara sa aiba autorizatie. Inspectorul începe sa negocieze: de la
3.000 de euro, bate palma la doar 700.
E x e m p l u
Autor: Anchete.ro
Localitatea: Miercurea Ciuc
spaga: 700 de euro
La începutul lunii martie 2004, ofiterul de politie SMD a efectuat un control
la o societate comerciala din Miercurea Ciuc si a constatat vînzari ilegale
de aparatura electronica.
Pentru a nu consemna în procesul verbal de constatare încalcarile
dispozitiilor legale, subinspectorul a pretins initial administratorilor societat
ii suma de 3.000 de euro, pentru ca ulterior sa-si reduca pretentiile la
1.000 de euro, apoi la 800 de euro si, în final, la 700 de euro.
Pe baza autodenuntului formulat de administratorii societatii comerciale
din Miercurea Ciuc, procurorii PNA au organizat o actiune de prindere în
flagrant.
93
PROCESELE sPĂGII
Desi justitia este un alt domeniu în care spaga e la ea acasa, functionarii de
aici asemanîndu-se destul de bine cu cei din administratie, cititorii nostri
ne-au semnalat mai putine cazuri de coruptie; poate si din cauza faptului
ca domeniul este destul de restrictiv sau, posibil, sa fi fost atît de
înversunati pe politistii sau pe medicii cu care intra în contact aproape
zilnic, încît au uitat sa-si mai aminteasca de vreun proces pe care l-au avut
cîndva pe rol. Noroc cu absolventii de Drept care sînt direct interesati de
„tarife” si proceduri!
Taxa de Barou
E x e m p l u
Autor: cititor Anchete.ro
Localitatea: Bucuresti
spaga: 2.000 USD
Un absolvent, numai pentru a avea posibilitatea sa dea examen de admitere
în Barou, trebuie sa scoata din buzunar vreo 2000 de dolari.
si sa nu va închipuiti ca asta ar fi taxa oficiala de înscriere la examen.
Pentru a putea sa te înscrii la examenul de admitere în Barou, îti trebuie 2
recomandari de la avocati definitivi. Din start partcipa la concurs numai cei
cu bani. Toti avocatii îti cer bani pentru a-ti da recomandarile respective.
De unde i-o fi venit legiuitorului nostru stralucita idee de a mai adauga în
buzunarele barosanilor din avocatura cîteva mii de dolari? si nici macar nu
exista garantia ca acel examen va fi promovat. Dar nu-i nimic, vine
urmatorul, alti bani, alta socoteala.
94
A d u n a t e d e p e f o r u m
• Avocatii si sobolanii supravietuiesc în orice conditii...
• Dreptul la noi în tara se aplica, însa exista ca regula generala: „Unii sînt
mai egali decît altii”, în ciuda art. 16 din Constitutie.
• spaga se da oriunde în tara asta, nu e ceva specific domeniului juridic.
Doar cuantumul spagii e diferit (10.000 de dolari - avocatura; 25.000 de
dolari - notariat ).
• Fanariotii sînt de vina pentru situatia asta jalnica, ei introducînd notiunile
de bacsis si hatîr pe aici. (Recomandare: „O istorie sincera a românilor”,
de Florin Constantiniu ).
• Mîine ma duc sa ma înscriu la licenta, asa ca mai vorbim. Cît dai spaga?
Dai admitere în Barou în toamna asta? Ai de gînd sa lucrezi în domeniu?
Pe ce esti specializat? Ai ceva referinte solide în spate? Sau esti un
individ care a pierdut cîtiva ani într-o scoala degeaba?
95
Scurtcircuite la frontiera
Dupa cum ati putut observa din lectiile anterioare, functionarii publici
încearca de multe ori sa profite de naivitatea si de lipsa de informare a
oamenilor pentru a le „stoarce” spaga, chiar si atunci cînd acestia nu ar
avea nici un motiv sa dea spaga.
Astfel de „fenomene” se întîmpla frecvent si la punctele de trecere a
frontierei patriei noastre, greu încercate de-a lungul vremii.
Elementele de baza ale circuitului spagii la granita sînt vamesii. Un
astfel de circuit este legat în serie, dupa cum veti putea deduce si
din exemplul urmator.
E x e m p l u
O vamesa se plîngea anul trecut ca „s-au lacomit sefii” si ca le cer „beneficii”
tot mai mari la spaga. Ei îi este rusine sa jupoaie de sume de zeci sau
sute de euro un amarît care are o neregula minora, numai pentru a-si realiza
„planul”. Declara ca are de gînd sa paraseasca sistemul, dar ca „vin
destul de multi si mai flamînzi, care pe lînga plan trebuie sa-si scoata
investitia facuta la intrarea în sistem si apoi sa-si faca si ei plinul...”
Mirela „face Turcia” din 1996. S-a decis sa intre în „afaceri”, la îndemnul
unei prietene mai experimentate care avea deja o clientela si un amant turc,
în afara de barbatul de acasa, de o viata întreaga somer de ocazie, mai nou
L e c t u r a _
96
disponibilizat. Prietena a convins-o ca „afacerea” nu prezinta mari riscuri si
s-a oferit sa o împrumute cu o mie de dolari, pentru început.
Scopul initial al Mirelei a fost unul suficient de onest: nu-si dorea nici
povesti de amor pe malul Bosforului, nici macar sa se capatuiasca, ci doar
sa-si creasca cei doi copii. Înca de la prima calatorie la Istambul, în scopuri
„turistice”, desigur, Mirela a priceput ca viitoarea sa ocupatie era
preferata, în special, de catre femei. „Erau în autocar doamne trecute de
cincizeci de ani, pensionare care încercau astfel sa-si ajute familiile. Multe
spuneau ca le convine mai mult sa faca un drum pîna la Istambul o data la
doua saptamîni, decît sa stea acasa si sa se uite la telenovele... Nu pareau
deloc stresate, si asa m-am mai linistit si eu.”, povesteste acum Mirela.
Ea îsi aminteste ca, la primul drum, cea mai mare spaima a sa, care urma sa
se transforme ulterior într-o rutina, o reprezenta trecerea prin vama si,
implicit, contactul cu vamesii. stia însa de dinainte ce trebuia sa faca. „Am
cumparat vreo opt sute de grame de aur de paispe karate si n-am investit
în bijuterii cu gramaj mare, caci prezentau doua dezavantaje: în primul rînd
erau primele confiscate la vama, în al doilea rînd se vindeau greu în
România... Asa ca am luat numai lantisoare, bratari s.a.m.d. Jumatate din
aur l-am pus pe mine, cealalta jumatate l-am ascuns cît am putut mai bine
prin bagaje, în sosete, în captusala gecii...”. O precautie care s-a dovedit
inutila, caci Mirela a descoperit curînd ca „daca vor cu orice pret sa-l
gaseasca, îl gasesc, daca nu, închid ochii!”.
Cu timpul, Mirela a renuntat sa-si mai doseasca aurul cu care începuse
deja sa faca specula. Daca nimerea peste cîte un vamas „mai al dracului”,
îsi asuma riscurile. Prefera sa-si lase în vama punguta cu bijuterii decît sa
dea o spaga care îi dubla practic investitia si, astfel, la Bucuresti, nu se mai
alegea cu nici un profit. Asa cum a procedat si un comerciat „de taraba”
care, enervat la culme de îndaratnicia unor vamesi, s-a decis brusc ca e mai
bine sa-si arunce toata marfa pe Dunare, decît sa-i fie confiscata sau „sa
dea pentru ea cît nu face”. S-au adunat toti „turistii” pe pod sa vada cum
plutesc blugii si tricourile turcesti, iar „afaceristul”, de necaz, a facut cinste
cu whisky.
97
„Sînt perioade si perioade... niciodata nu stii ce si cum!”, mai spune Mirela.
„Atunci cînd banuiesc sau se zvoneste ca le vin controale, nici nu vor sa
auda de bani si te cauta la sînge”. Mirela povesteste cum, odata, un vames
bulgar le-a cerut pe un ton obraznic sa declare tot ce au, pentru a nu-si mai
pierde timpul cu perchezitia, dupa care a adaugat: „... si chiar daca
doamnele sînt într-o anumita perioada si au tampoane, o sa le bagam
degetul si-n p...”.
De altfel, la vama bulgareasca, Mirela a întîmpinat cele mai multe probleme,
„desi bulgarii nici n-ar mai trebui sa controleze, tara lor fiind una de
tranzit”. Femeia, ca si „colegele” ei de altfel, este indignata în primul rînd de
comportamentul obraznic al bulgarilor, catalogîndu-i drept „cei mai magari
barbati!”. Daca ai ghinion si nimeresti „un schimb” cu aparente
incoruptibile, bulgarii te baga „la canal”, adica „un soi de detectoare unde
se vede tot ce ai pe tine, ca la radiografie”.
În cîtiva ani, Mirela s-a obisnuit atît de tare cu clasicul „protocol” de la
vama, încît nu mai simte nici o emotie: „De regula, soferii sau ghizii strîng
banii, între cinci sute de mii si un milion de caciula. De cele mai multe ori,
vamesii nostri nici macar nu mai urca în autocar”. Totul decurge dupa niste
tipare fixe, sistemul functionînd aproape din INERtIE.
Mirela accepta spaga ca pe o modalitate fireasca de a se descurca în
„afacerile” sale. „Eu merg pe principiul: «Traiesti tu, sa traiasca si ei!», si mi
se pare normal sa primeasca niste bani, ca sa ne lase sa ne vedem de-ale
noastre!”. Se enerveaza uneori, atunci când anumiti „turisti” nu vor sa
cotizeze suma standard. Unii dintre ei se declara faliti, altii întind în
derîdere câte o suta, doua de mii, pretinzînd ca mai mult n-au. „Atunci
trebuie sa platim noi, ceilalti, si pentru ei, ca doar nu putem sa-i dam jos
din autocar! Oameni sîntem!”, mai spune Mirela.
Parcurgînd lectura de mai sus, ati mai învatat un termen nou: I N E R t I A .
Obiceiul de a da spaga din obisnuinta, fara a mai evalua situatia,
încurajînd astfel întregul sistem al micii coruptii, se numeste
inertie.
98
T e m e d e s t u d i u :
1. Cum poti depasi impactul psihologic, în momentul în care te lansezi în
„afaceri” în afara granitelor tarii si intri în contact pentru prima oara cu
vamesii?
2. A devenit Mirela un element al circuitului spagii, la punctul de trecere al
frontierei? Motivati raspunsul.
3. Cum ar putea produce Mirela un scurtcircuit, amenintînd astfel sigurant
ele sistemului?
Persoana care da spaga din inertie se poate transforma într-un
„generator” de spaga.
Astfel de „generatoare” pot fi întîlnite si în alte domenii, cum ar fi cel al
sanatatii publice, unde oamenii „cotizeaza” din inertie, pentru a se asigura
ca serviciile pe care le primesc sînt de calitate si ca doctorii le vor acorda
suficienta atentie.
„Generatoarele” au devenit parte integranta a sistemului si contribuie la o
dezvoltare armonioasa a acestuia.
Dar sa revenim la vamesii nostri! Radu Mititean din Cluj nu este un
„generator” de spaga. El ne poate oferi un exemplu de „scurtcircuit” la
frontiera.
„Nu am dat niciodata spaga!”
e x e m p l u l l u i M i t i t e a n
Legislatia în vigoare prevede conditiile de IEsIRE din tara si controlul la
IEsIREA din tara, dar nu obliga sa dovedesti ulterior ca ai fost la acel
moment cu actele în regula. Teoretic, poti sa bei banii dupa ce ai trecut
frontiera româna, asigurarea medicala poti sa o arunci cînd ai intrat din
Austria în Ungaria (ca pentru Ungaria nu trebuie asigurare medicala), iar
invitatia nu-ti mai foloseste dupa ce ai intrat în tara de destinatie...
99
Acum doi ani au încercat sa ma sicaneze la Curtici, în tren, la iesirea din
tara, pe motiv ca nu am asigurare medicala facuta în România (era facuta
în Germania). Am întrebat unde e problema. Politistul de frontiera (a nu se
confunda cu vamesul!) mi-a spus ca legea zice ca trebuie sa fie facuta la o
firma de asigurare din România.
Eu aveam la mine listata TOATĂ legislatia.
Am întrebat care lege. A bîiguit un numar de Ordonanta... EU aveam la mine
listata TOATĂ legislatia legata de trecerea frontierei si am scos ordonanta,
i-am bagat-o sub nas si i-am zis sa îmi arate unde scrie.
S-a enervat, a zis ca ma da jos din tren, ca asa sînt ordinele etc. si a iesit cu
pasaportul meu în mîna. Se tot plimba pe coridor si astepta sa ies dupa el,
sa îi dau spaga.
Eu mi-am scos o revista si am început sa citesc. Tipul a venit iar si mi-a
spus sa cobor din tren. I-am replicat ca e pe cale sa comita un abuz
grosolan pentru care va raspunde fie el, fie sefii care i-au dat ordine ilegale,
si ca, daca vrea sa cobor, sa ma dea jos cu forta, sa cheme jandarmii, sa îmi
puna catuse, sa ma ia pe sus.
S-a mirat si m-a întrebat de ce vreau scandal. Am raspuns: „Ca sa nu se
poata musamaliza ulterior incidentul! Daca ma dati jos din tren, trenul
pleaca, apoi voi îmi puneti în mîna pasaportul si ziceti ca a fost o greseala,
iar eu nu am martori si totul devine imposibil de dovedit! Asa ca, daca iese
cu scandal si cu show, o sa se gaseasca ceva martori care sa ma sustina
cînd o sa va cerceteze Parchetul Militar!”.
A schimbat placa: a zis sa ramîn în tren, dar fara pasaport, si ca ma vor
aresta ungurii. I-am replicat ca atunci chiar ca nu se va mai putea
musamaliza cazul si ca de-abia astept sa vad cum vor explica ei cum poate
trece cineva ilegal (fara acte) frontiera româna nu noaptea prin Mures,
înotînd pe sub apa, cu paiul în gura, ci comod, pe bancheta unui tren internat
ional! Apoi l-am rugat sa se legitimeze.
100
A zis ca o va face, dar dupa ce cobor din tren. Am insistat. A zis ca ce, nu
cred ca el e politist, nu-i vad uniforma? Am zis ca îl cred, dar ca vreau sa îi
cunosc numele sau numarul de serviciu, pentru ca e obligat sa se legitimeze
si pentru ca nu vreau ca în plîngerea penala sa fac descrieri de genul
„unul înalt, solid etc.” si sa trebuiasca sa îi alinieze pe toti colegii lui ca sa
îl identific pe el...
Domnul politist s-a facut rosu, a început sa urle, a iesit înjurînd si s-a dus
si a chemat un sef.... seful a venit cu un aer impozant, dar aparent linistit,
a zis sa iesim afara. De data asta m-am prefacut ca le fac pe plac si am zis
ca, daca insista, ma dau jos, dar regret scandalul care va urma pentru acest
abuz.
Am vrut sa îmi iau rucsacul, dar el a zis sa îl las acolo... „Pai cum, ma dati
jos si bagajul meu pleaca în strainatate?”. Tipul a facut o mutra acra si a zis
sa îl las acolo si sa vin pîna la capatul vagonului „sa vorbim cu seful”
(chipurile, un sef si mai mare).
Le-am facut pe plac si am mers cu ei la capatul vagonului. Acolo seful s-a
uitat înca o data la invitatia mea si la pasaport, (o fi vazut pe mutra mea ca
nu am de gînd sa dau spaga!) si a zis pe un ton apasat ca „domnul este în
regula”.
Politistul mi-a dat înapoi pasaportul (care era deja stampilat de iesiredovada
ca ma considerase în regula din start) si a dat sa coboare.
I-am cerut înca o data sa îsi decline identitatea si sa îsi ceara scuze, la care
seful si-a pierdut calmul aparent si m-a înjurat, apoi au coborît amîndoi din
vagon...
REtINEtI!
Daca te tii tare, baietii renunta si
îsi cauta alt potential fraier...
101
_
La întoarcerea în tara, tot la Curtici, era cu mine în cuseta un tip care
fuse-se legal la munca în Austria. Avea doua sacose mari. Cu mine nu au
mai avut nici o problema politistii si vamesii, dar s-au legat de el.
I-au desfacut meticulos tot bagajul acolo, în compartiment, dar omul nu
avea nimic în neregula: erau doar haine si cadouri de mica valoare pentru
copii. Au început sa îl frece, sa îl abureasca, sugerînd ca a încalcat legea
X si Y etc.
Omul se tinea cît de cît tare, stia ca e în regula, dar începea sa fie timorat
de amenintarile domnilor vamesi... Asa ca am scos din rucsac codul vamal
si alte copii de acte normative si i le-am întins omului aluia, spre consternarea
vamesilor si a politistilor. Asa a prins si el curaj: cu legile în mîna,
le-a cerut sa îi arate ce articol încalca, ce barem a depasit etc.
Ăia l-au lasat imediat în pace si au sarit la mine, sa îmi desfac bagajul etc.
M-am dat jos din pat (eram la cuseta, în patul de sus) si i-am zis omului sa
îsi adune lucrurile, ca sa mi le pot desfasura eu. I-am anuntat ca desi am un
rucsac mare, am înauntru obiecte personale, haine si vreo 15 kg de dosare,
caci fusesem la un congres. Apoi i-am invitat sa scotoceasca... Au iesit
amîndoi din compartiment bombanind...
Nu e nevoie sa calatoresti cu codul vamal în valiza, desi cunoasterea
lui îti poate fi de ajutor! Daca te stii „curat”, încearca sa-ti pastrezi
încrederea în tine si aplombul, pledîndu-ti „cauza” pîna în pînzele albe!
La amenintari, raspunde taios, fara a fi însa obraznic, cauta-ti martori
printre ceilalti calatori, ameninta la rîndul tau cu o cercetare penala
pentru abuz!
Nu te pierde cu firea! Vor specula fiecare slabiciune a ta si te vor prinde
„la înghesuiala”. Lasa-i fara replica! În momentul în care se vor
convinge ca n-ai de gînd sa scoti banu’, vor renunta.
C o n c l u z i i
102
Desi pozitiv, exemplul lui Mititean este unul destul de rar întîlnit.
Majoritatea celor aflati într-o situatie asemanatoare cedeaza destul de
repede „insistentelor” vamesilor si amenintarilor. De vina este, în primul
rînd, „lipsa de experienta”, combinata cu timiditatea si teama de
„uniforme”.
În contraexemplul de mai jos, veti întîlni un astfel de caz.
spaga de intrat în România
contraexemplu -
Rapidul „Dacia”, Viena - Bucuresti, plecare din Viena în 23 ianuarie 2004
(ora 20:01), vagonul de cusete de 4 paturi, compartimentul 4. În compartiment,
3 persoane: eu, o pustoaica din Piatra Neamt (care fusese 2 luni în
Viena, la niste prieteni de familie) si un tip, probabil vienez, care vorbea si
ceva engleza.
Trecem de vama austriaca si de cele doua maghiare FĂRĂ NICI UN FEL DE
PROBLEMĂ, si ajungem la vama Curtici, în sfîrsit „acasa”...
Adormita am dat pasaportul la control, si tot adormita l-am luat si l-am
bagat sub perna, adormind bustean la loc. Am apucat doar sa aud cum
vamesul o întreba pe pustoaica: „Dar asigurarea o aveti?”
Reconstitui ce am aflat de la pustoaica dupa ce m-am trezit.
Vazînd ca fata nu avea asigurarea la ea, vamesul a „plusat” si i-a cerut si
invitatia în Austria (pe care, normal, fata nu o mai avea; de ce s-o aiba, din
moment ce iesise din România împreuna cu prietenii respectivi, cu masina
lor) sau dovada ca a avut asupra ei cca 6000 EUR (adica atîta cît ar fi facut
cei 100 EUR legali/zi înmultit cu numarul de zile cît statuse acolo). Evident,
nici dovada celor 6000 EUR nu avea cum (si nu avea nici de ce) s-o aiba.
Individul respectiv a mai chemat unul (descriere: înaltime medie, poate
spre mare, mai degraba saten, nici gras, nici slab, fara mustata sau alte
elemente „distinctive”), care i-a spus fetei nici mai mult nici mai putin decît
ca trebuie sa plateasca o amenda de 100 (UNA SUTA) EURO, pentru ca
nu-i în regula cu actele.
103
Fetita, saraca, a încercat sa protesteze, dar al doilea individ i-a spus ca
daca nu-i da banii PE LOC si ÎN NICI UN CAZ mai putin, sa-si faca bagajele
si sa coboare din tren, ca or s-o duca la Politie, sa se lamureasca povestea.
Bineînteles, si-au gasit „victima” (fata chiar avea o mutrita inocenta,) asa
ca pustoaica a platit pe nimic o suma pentru care o vînzatoare în piata
(înghetînd în ploaie si vînt) lucreaza mai mult de o luna, zi-lumina!!!
„Normal”, n-a primit în schimb nici o chitanta!
REtINEtI!
spaga la Vama Curtici este un obicei cu traditie!
Mi-am amintit de o faza asemanatoare, în care „victima” era un tip caruia
i-am spus sa nu dea nimic, iar vamesului i-am zis sa faca bine si sa arate
EXACT UNDE este prevederea legala care îi permite sa faca acest gen de
controale sau sa puna întrebari indiscrete (vezi exemplul lui Mititean).
Individul mi-a spus ca ma controleaza la bagaje si ma da jos din tren, iar eu
i-am zis ca nu ma grabesc, abia astept sa ma dea jos, stau si o saptamîna
daca vrea dar, daca se dovedeste ca sînt „curata”, am sa am grija sa recuperez
de la el daune înzecite!!!
Revenind la cazul cu pustoaica: precizez ca „vamesii” n-au avut NICI UN
FEL de problema cu mine si cu pasaportul meu (nu au cerut invitatia,
asigurarea mea), nici cu altii, mai „hîrsiti” (actele mele erau în regula, de
altfel, precum si banii. Singurele persoane cu care au avut „probleme” au
fost fetita si un tînar din alt compartiment care, totusi, se pare ca a
„scapat” „doar” cu 20 de EURO!!!
REtINEtI!
Vamesii „actioneaza” în primul rînd asupra celor lipsiti de experienta!
De aceea e bine sa va însusiti notiunile din acest subcapitol al
manualului cu multa atentie si constiinciozitate.
104
_
_
Categoria vamesilor disperati
Desi, de cele mai multe ori, vamesii pluseaza cît mai mult, încercînd sa
obtina sume de bani cît mai mari, exista si cazuri în care ei pot deveni
disperati. Sînt zilele cu ghinion în care n-au reusit „sa scoata” mai nimic,
caci probabil ca au avut de-a face cu „musterii” hotarîti sa nu dea spaga, ca
în „exemplul lui Mititean”.
Culmea disperarii:
„... o ciocolata, cafea, ceva acolo!...”
În cursul anilor trecuti am calatorit de foarte multe ori în Ungaria, de cele
mai multe ori folosind vama Curtici pentru trecerea frontierei. Acum cîtiva
ani, la întoarcerea într-un tren extrem de gol, un vames pur si simplu s-a
asezat în fata mea - probabil disperat ca nu luase nimic - si mi-a cerut o ciocolata,
cafea, ceva acolo, ca precis am cumparat ceva din Ungaria. Eu în
valiza aveam doar haine de schimb pentru 2 zile.
De asemenea, tot la întoarcere, în orasul Bekescsaba, trenul este luat cu
asalt de pietari, cu papornite pline cu marfa. Nici un vames nu se
sinchiseste sa îi controleze, însa încaseaza spaga pentru trecerea cu vederea.
Majoritatea acestor pietari nici macar bilete nu au, iar deranjul pentru
calatori este major. (Bodola Zsolt, Brasov).
Util !
Daca mergeti într-una dintre tarile „vecine si prietene” pentru a face
cumparaturi, gînditi-va si la bietul vames român pe care-l veti întîlni
pe drumul de întoarcere. Luati-i si lui de la discount-uri o acadea
pe bat, o banana, o brînza cu putregai sau un vinisor de Bordeaux,
si n-o sa va para rau!
T e m a d e v a c a n t a :
Care cadou, atentie, zorzon, papica, l-a bucurat cel mai tare pe vamesul
român?
105
_
O b s e r v a t i i
O alta anomalie este controlul amanuntit al documentelor la intrarea în tara
cu masina. Daca la vama ungureasca se lucreaza la doua ghisee si nu e
rînd, la vama româneasca se lucreaza la patru ghisee si e o coada de cel
putin 30 de minute. Asta în perioadele cu trafic scazut. Cînd e trafic intens,
vara sau de sarbatori, coada poate fi de mai multe ore.
De fiecare data ni se promit îmbunatatiri, dar nu se întîmpla nimic: aceiasi
functionari, care habar nu au cum sa foloseasca aparatura, aceleasi
„probleme cu computeru’”, aceleasi proceduri greoaie...
Mai mult decît atît, exista si „un tarif” de intrare în tara, care difera de la caz
la caz.
E x e m p l e
Vama Nadlac: 5 Euro
1. Întorcîndu-ma din Italia cu autocarul, înainte de vama româna ni se cer 5
euro de persoana pentru ca vamesii sa fie mai „draguti” cu noi. 5 euro de la
toata lumea. Cei care au probleme platesc mai mult, în functie de problema;
se pare ca exista un „TARIF” pentru fiecare infractiune sau problema pe
care o ai. (George, Brasov)
2. La Nadlac s-a format un obicei de a colecta în autocar 5 euro pentru
vamesi, chipurile ca sa nu ne dea jos cu bagaje cu tot. Apoi au aparut în
timp cei care stau peste viza si i-au învatat pe politistii de frontiera cu cîte
50 de euro pentru a nu le aplica „interdictia de a parasi România”.
Se întîmpla însa ca de multe ori în autocar sa fie aproximativ toate
persoanele în ordine. Acest fapt îi pune în dificultate pe vamesi si pe
politisti, care s-au învatat cu sume fixe, sa zicem, 1000 de euro/autocar.
Atunci ce le mai ramîne de facut? Încep sa caute nod în papura oamenilor
din autocar. Ca ala nu are nu stiu ce, ca lu’ cutare îi lipseste altceva. Au
grija sa-i atentioneze pe soferi (cu care de obicei sînt mîna în mîna) ca daca
cei în cauza nu platesc, ar putea sta un numar impresionant de ore în vama.
Pîna la urma, oamenii mai sensibili cedeaza si platesc. Chiar daca nu se
ajunge la suma „normala”, tot mai bine decît nimic! Cunosc cazuri în care
„partile” nu s-au înteles si au întors autocarul cu mentiunea: „Pe tura mea
nu veti trece azi!” Treaba e ca s-au învatat si ungurii, dar si austriecii (mai
nou)!
106
Metehnele societatii românesti sînt molipsitoare! Mai nou, de la
vamesii români au învatat cum sa ia spaga ungurii si austriecii.
Atunci cînd calatoriti în strainatate cu autocarul, alegeti-va cu grija
firma de transport, caci relatia dintre vamesi si soferi este una de prietenie
si de întrajutorare!
10 euro de caciula sau 10 ore de stat în vama?
Ca si în cazul politistilor, pe care l-am studiat într-un capitol anterior,
vamesii au la rîndul lor o trasatura care-i ajuta mult în „meserie”:
inventivitatea. Ei apeleaza la imaginatie, în momentul în care cetatenii sau
uneori grupurile de cetateni pasnici, plecati în excursii pe alte meleaguri,
nu prezinta nici o neregula la punctele de trecere a frontierei.
Din exemplul de mai jos veti afla cum au reactionat vamesii în momentul în
care li s-a refuzat spaga „cu tarif fix” si ce motiv au gasit pentru a demonta
un autocar.
E x e m p l u
Autor: Stela Giurgeanu
Turistii se reîntorceau pe meleagurile natale, iar vama bulgareasca era
absolut goala. Dupa ce au fost dati jos din autocar, au fost tinuti în
racoarea dupa-amiezei de toamna, la verificarea pasapoartelor, un timp
mai îndelungat decît cel normal. Dupa 45 de minute, soferul autocarului,
omul de legatura dintre vames si grup, „traduce” asteptarea în pretentia
vamesului bulgar: 10 euro de caciula, sau 10 ore de stat în vama.
La început, toti s-au indignat. „Ăsta este santaj, noi nu ne lasam santajati.
… si, pîna la urma, nu au cum sa ne tina în vama 10 ore!”
Dupa doua ore, au înteles ca au cum. Vamesii au început sa controleze la
sînge toate bagajele, racoarea de dupa-amiaza se transforma treptat în
„cancerul” de seara, iar oamenii nu erau lasati sa intre în autocar sau,
macar, sa se îmbrace cu ceva mai gros.
C o n c l u z i i
107
Cîtiva turisti, mai ales femei, au cedat, aratîndu-se dornici de a plati
10 euro… Majoritatea au ramas însa pe baricade.
Dupa înca o ora, vamesii treceau prin fata grupului, cu diverse instrumente.
Se pregatea ceva dubios. Un fel de mini-schela la baza autocarului.
Vamesul-sef îl previne surîzator pe sofer. Taman primisera un telefon.
Autocarul va fi demontat în cautare de droguri! O informatie care,
adevarata sau nu, trebuia verificata.
Atunci a fost clipa decisiva, în care majoritatea a trecut de partea
minoritatii. S-a vorbit scurt cu soferul, iar acesta a plecat cu o oferta mai
decenta; s-a întors repede cu o contraoferta, pentru care s-a cîntarit, s-a
scotocit prin toate buzunarele.
Într-un final, dupa patru ore de asteptare în frig si în picioare, turistii au
lasat cîte trei euro de caciula si au trecut, plini de of(tica) în partea
mioritica.
Aici, vamesul român a urcat, a luat pasapoartele si a interzis cu desavîrsire
coborîrea turistilor din autocar spre magazinele de duty-free. Mersul la
duty-free era permis, dar doar în anumite circumstante, cu un alt „tarif
fix”…
REtINEtI!
Totdeauna cînd treceti prin vama sa aveti la îndemîna ceva
maruntis... Atentie, turisti! Lasati protestele „de grup” si rugati-l
frumos pe sofer sa negocieze!
P r o b l e m a r e z o l v a t a ?
Autor: Maria
Loc: localitatea Nadlac, judetul Arad
spaga: 50 de euro
Dupa trei ani de munca în Spania, doamna Maria s-a întors pentru cîteva
zile în tara, sa îsi vada familia. La vama româneasca, majoritatea
persoanelor din autocar au pus în pasapoarte cîte 50 de euro. Maria a pus
doar actele, stiind ca are totul în regula. Dar nu i-a mers cu una, cu doua...
108
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu