Investigatii jurnalistice
asupra practicilor asociate
coruptiei mici
Autor: Adina Popescu
Concept editorial: Ioan Margarit, Manuela Preoteasa, Adina Popescu
Au colaborat: Lucian Popescu, Stela Giurgeanu, Magda Maria Barascu,
Cosmin Babii, Iulian Manuel Ghervas
Web-masteri versiunea on-line: Vlad Tocae, Bianca Vlaston
Cap limpede: Anda Moldovan
Multumim cititorilor si colaboratorilor www.anchete.ro care au contribuit
cu materiale si comentarii la redactarea acestui manual.
Copyright: Asociatia Editorilor de presa On-line, Fundatia CONCEPT
Aceasta publicatie face parte din campania NU DA sPAGĂ!
Coordonator comunicare: Oana Mateescu
Coordonator proiect: Gabriela Buleu
Asistent proiect: Monica Culger
De ce un „Manual de spaga”?
Dupa doi ani jumate de latrat la luna prin intermediul Internetului, redactorii
de la www.anchete.ro s-au confruntat cu o problema existentiala. Ei au
avut de ales între:
a) Sa scrie cu îndîrjire justitiara, la fel ca pîna acum, despre averile ilicite
ale ministrului @, ale senatorului & sau ale primarului $, spre usurarea
de naduf a publicului cititor de ambe sexe?
b) Sau s-o lase mai moale cu demascarea marilor smenuitori ai banului
public, vizibili de altfel si din satelit, si sa-si concentreze efortul asupra
circuitelor si placilor de retea ce compun acest computer superperformant
botezat de unii „spaga"?
Am hotarît sa adoptam pozitia b), nu fara oaresice crampe de constiinta.
Ne-am gîndit ca editarea unui Manual de spaga ar putea usura viata multor
traitori în România.
Adica am pornit sa aflam, împreuna cu cititorii nostri, cum naiba bravii concetat
eni (inclusiv noi, ziaristii J) reusesc performanta ca:
1. dimineata sa citeasca gazeta si sa-i înjure pe politicienii corupti;
2. la prînz sa faca anticamera la functionarii publici cu daru’n plic;
3. iar pe seara, sa se întoarca în sînul familiei cocosati de cadourile
„produse" în ziua respectiva.
Din aceasta trilema nu putem iesi! Am zis!
3
Am încercat sa simplificam modelul de viata activa în România expus mai
sus, pentru a fi cît mai aproape de realitate, si uite ce-a iesit:
A. Daca eliminam punctul 3. din viata noastra, sîntem cei mai saraci si
nefericiti locuitori ai republicii. Vesnic frustrati si fara bani. Putem taia si
punctul 2., vom fi mai cinstiti, da’ mai bogati tot n-o sa fim. Nu dam si nu
primim, adica nu participam la circuitul banilor, chiar daca mîncam ziare
pe pîine.
B. Daca eliminam numai punctul 2., atunci putem vorbi de o categorie
privilegiata. Un om informat care stie de unde sa primeasca fara sa fie
nevoit sa dea din spagile sale, e un model de succes în România!
C. Daca scoatem punctul 1., paguba-n ciuperci! Categoria cea mai larga si
mai sanatoasa la cap a populatiei ignora presa. Primeste si da spaga,
dupa obiceiul din batrîni, fara sa-si bata capul cu marea coruptie
zgîndarita zilnic de ziaristi.
Eliminam din capul locului publicul devorator al scandalurilor de coruptie
povestite si filmate, public înghesuit în paragraful A. E irecuperabil pentru
o activitate economica eficienta în România.
Nici desteptii de la B. nu ne intereseaza decît ca puncte de referinta.
Modestele noastre expuneri sînt oricum cu mult sub nivelul lor de
cunostinte.
În schimb, masele largi de la paragraful C sînt exact ceea ce trebuie ca
material didactic în demersul nostru publicistic. Acesti oameni normali, dar
multi, încearca sa traiasca decent, asa cum au vazut la unguri sau la greci.
Daca n-au vazut cum e acolo, macar au privit la televizor frigideru’ lui
Nastase.
Dintre acestia se aleg cei 15.000 de primari si viceprimari, cei 80 000 de
consilieri locali si judeteni, cei peste 200 000 de directori, subdirectori,
sefi servicii, consilieri si trepadusi din regii, societati nationale, banci si
agentii de stat cu filialele lor cu tot.
Dintre acestia sînt promovati cei cîteva zeci de mii de lideri, vice lideri si
secretari locali ai partidelor, aliantelor, miscarilor si grupurilor de influenta
apolitice. De voie, de nevoie, ei alimenteaza si propaga în retea sistemul
spagilor, la orase si sate, în institutii, în firme si pe oriunde mai circula bani
si interese.
4
Tocmai de aceea credem ca-i tare bun un Manual de spaga, un ghid practic
care sa povesteasca de unde vin si unde se duc spagile zilnice, care este
circuitul si unde sînt nodurile de distributie, cine sînt actorii si care sînt
regulile jocului.
În plus, Manualul de spaga n-ar fi o chestie subversiva, care sa submineze
ordinea în stat. Se conformeaza doar îndemnului unui premier / candidat la
presedintie: „Daca e o problema, spuneti, mai baieti. Ne tot plimbam cu
coruptia în gura...” Chiar asa: Ustura? Unde-i problema?
Ioan Margarit
editor
5
6
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu